📷 sicilia

Sunt puţine lucruri în Sicilia care să nu te atragă. Destule orăşele sunt pe colţi de stâncă crescuţi din peisaje altfel unduitoare. Valurile mării se sparg de bolovani de lavă, plaje cu nisip fin care să-ţi evoce insulele din Caraibe sunt rare. Iar din amfiteatrul de la Taormina panorama începe cu marea în stânga şi se termină cu Etna, multe luni din an ninsă, în dreapta. Aeroportul din Palermo e pe malul mării, ai putea avea impresia că avionul se aşază pe valuri. În altă parte a oraşului creşte un munte unde se află Monreale.
Sicilia a fost, este un teritoriu agricol. Singura dată când am fost acolo vara am avut norocul să merg prin sate din zona centrală; tocmai se secerase grâul, miriştile încă aveau culori vii. Întinderile de brun închis, cu rândurile sinuoase de ţepi galbeni rămase după recoltare, cu chiparoase aruncate ici-colo respirau încet sub cerul albastru. O variantă a raiului. Dar iarna cerul rostogoleşte nori cenuşii de toate mărimile şi strălucirile; o zi, două de soare (când poţi merge chiar în cămaşă), apoi iarăşi nori.

Sicilia e în primul rând un spaţiu cultural. Cam aşa: Erice, cocoţat pe un munte, exerciţiu de reconstruire a labirintului, a fost fondat de fenicieni. Elenizat, a fost cucerit de romani, distrus de cartaginezi, ajuns în stăpânire bizantină, apoi arabă. Eliberat de normanzi, cade în stăpânire spaniolă. Au mai trecut prin Sicilia vandali şi ostrogoţi, regi şvabi etc. După mijlocul secolului al XIX-lea, insula (în perioada grecească i se spunea Trinacria) a fost prinsă în Risorgimento. Acum este o provincie cu parlament propriu şi mereu în dispute cu Roma şi cu nordul bogat.

Urme ale trecutului agitat sunt peste tot. Temple, amfiteatre şi obiecte greceşti (Agrigento, Siracusa, Taormina, Segesta, Selinunte), construcţii romane (Villa romana del Casale, lângă Piazza Armerina, Villa romana del Tellaro, lângă Noto), edificii cu amestecuri imprevizibile de stiluri în arhitectură şi decor – bizantin, normand, arab – la Cappella Palatina, Martorana şi San Cataldo, în Palermo, la Monreale, la Cefalù, baroc spaniol interpretat à la sicilienne (Piazza Armerina, Acireale, Palermo, Noto). Multă din frumuseţea Siciliei stă în oraşe mici şi târguri îngrămădite, cu străzi şerpuitoare, dar înviorate de lumina care în Mediterana se aprinde ca nicăieri în altă parte.

guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments