📷 cultură tradițională românească

Că ne place sau nu, două din principalele lucruri pe care România le are de arătat lumii sunt arta medievală şi cultura tradiţională. Şi dacă nu putem schimba aşa de uşor lucrurile, să încercăm măcar să le cunoaştem mai bine. Unii – români de felul lor – vor pufni din nas, e limpede. Până să-şi reproşeze lor înşile ceva, îi reproşează neamului. Că nu a înălţat vreo Notre-Dame, că nu a pictat vreo Scrovegni şi alte asemenea. Dar… trebuie să trăiască şi neamurile mici.

Am petrecut destulă vreme în Vâlcea. Anual se organiza la Horezu un târg la care participau meşteri ceramişti din aproape toată ţara (pe lângă partea de olărit, în care acum se etalează farfurii şi ulcioare tocmai bune de spart, a crescut un spaţiu în care cumperi boarfe la kilogram şi bere la metru). La târgul acela am învăţat cât de divers poţi face oalele şi ce frumoase sunt împreună. (Acum oalele de Horezu sunt de la Horezu, rar mai găseşti vreuna cu adevărat tradiţională; şoseaua naţională Târgu-Jiu – Râmnicu Vâlcea are o bucată de vreo 400, 500 de metri în care kitsch-ul e mereu mai roşu în obraji şi face mereu mai multă gălăgie; aici găseşti ceramică făcută parcă în China, ii cu fire în culori electrice şi berze de plastic.) Am început să mă opresc prin muzeele etnografice, în Maramureş, în Suceava, în Vâlcea, în Argeş, în Gorj. Am prieteni care au mai cumpărat de pe la bătrâni.

Aşa am adunat destule fotografii. Cele mai multe sunt de la Muzeul Ţăranului Român (acolo era o zonă cu costume populare ale altor etnii decât română, splendide; am constatat că specia umană este probabil singura la care mai împodobită este partea femeiască, la celelalte masculii au povara frumuseţii). Dar sunt şi fotografii de la muzee din Gorj, Suceava, Sibiu… Mă bucur să le arăt. În spatele fiecărui obiect stau muncă, bucurie, gust şi speranţă. Exact ce găsim greu astăzi, în lumea noastră civilizată, prea dispusă s-o dispreţuiască pe cealaltă. Lumea tradiţională românească nu este lumea tristă şi sleită de la sat care nu ştie cum să uite mai repede satul, cum să înhaţe mai repede şi mai strâns ce pare să fie civilizaţie.

Nu e recomandabil să ne întoarcem în lumea tradiţională. Dar nu e recomandabil nici să uităm că a existat. La urma urmei, câţi de pe-aici se pot lăuda că sunt a patra generaţie de orăşeni?