📷 nu cuvântă

Mi-a plăcut, copil, ideea lui Gârleanu: cei care nu cuvântă. Am înţeles mai târziu că numai cuvintele le lipsesc, dar că în multe sunt ca noi şi că au propriul limbaj, care le e de ajuns. Acum foarte mulţi ani, un prieten mi-a dat cărţi de etologie. De atunci, tot citesc asemenea cărţi şi… mă uit la animale, oripeunde le găsesc. La noi vezi două atitudini principale: un dispreţ total, o batjocură încântată de sine („Fir-aţi ai moartei!”, aşa am auzit de atâtea ori ţărani îndemnându-şi caii de la căruţă, cai de pe urma cărora trăiau – acum conduc BMW-uri la mâna a şasea), căci animalul nu are răspuns, puterea pe care o ai asupra lui nu e ameninţată; şi o bucurie tâmpă, un ghes de neoprit în a-i transforma în copii idioţi, cu liniştea că aceşti copii nu vor înşela niciodată afecţiunea la care sunt supuşi.

Animalele, toate fiinţele au demnitatea lor. Şi respectându-le-o ţi-o respecţi pe a ta proprie. Batjocoreşti pisica atunci când îi pui ochelari sau câinele atunci când îi pui cravată, nu îi iubeşti mai mult; dacă râzi văzându-i aşa, nu înseamnă nici că tu ţi-i apropii mai tare, nici că ei te iubesc mai mult. Ţi-ar plăcea dacă o persoană dragă ţi-ar pune urechi de pisică sau trufă de câine ca să-ţi arate că ţine la tine? Sau pui cravată şi ochelari pentru că fiinţa care le poartă nu are cum să te refuze?

În general, asemenea decorări pe orăşeni îi distrează. Ţăranii văd mereu partea practică a vieţii, un animal trebuie să fie bun la ceva. „Fir-aţi ai moartei!”, aşa le îndeamnă, dar încă le dau de mâncare. Până într-o zi. Şi unii, şi ceilalţi se dau în vânt după imagini cu animale care arată frumuseţea umană a speciilor: arată ca noi!, proaspăt spălate, pieptănate de un hair stylist, scăldate într-o lumină caldă, ca aceea din rai. Să tot aduni asemenea imagini, să îţi tot exclami încântarea. Îţi plac animalele, cum nu?, dar n-ai pune mâna pe o pisică a străzii.

Îmi place să observ ce conduce instinctul să facă un mânz sau un ied. Îi conduce să facă o mulţime de lucruri, şi lucrurile astea te cheamă să le pui cap la cap. Cred că abia când începi s-o faci poţi să spui că îţi plac animalele. Şi dacă, în ce mă priveşte, pot arăta o fotografie cu ce cred eu că este într-adevăr un câine, cu atât mai bine.